SOAREnDAR !

...
Ieri mi-a fost dor de tine, astazi imi este dor de tine. Nu te ingrijora pentru maine, o sa-mi fie iarasi dor de tine !

Zâmbeşte pentru că zâmbetul tău poate provoca zeci ,sute ,chiar mii de zâmbete în jurul tău !

Pentru Tine, fiinţă cu suflet de dor , am darul Frumosului ! Nu ştiu să fiu nici clipă, nici veşnicie , nici apă, nici uscat , nici Cer, nici Pământ , nici multe altele , dar am învăţat de la voi să fiu OM ! Să iubesc şi să mă dăruiesc iubire ! Întindeţi mâinile pentru a primi Dragostea mea! M-am regasit in poezia ta Mariana Stratulat Rogoz

Cauta-ma acolo in inima ta si de ma vei gasi, atunci vei gasi si drumul catre mine si vei reusi sa intelegi cat valoreaza prietenia ta, pentru sufletul meu

Nu conteaza ce gandesc altii despre tine...conteaza ceea ce sti tu ca esti !Daca m-ai întreba vreodată ce-mi doresc din toată inima, ţi-aş răspunde - fără să stau mult pe gânduri - că-mi doresc sănătate pentru cei pe care-i iubesc!


Eu sunt romanca, deoarece asa imi spune inima, eu simt cine sunt, iar patria ma cheama spunandu-mi numele cand sunt departe de ea.Trebuie cu toti sa ne mandrim ca suntem romani, deoarece nicaieri în alta parte nu ne vom simti asa ca acasa !

Cea mai frumoasa mamica sa-ti de -a Dumnezeu multa sanatate si sa ne mai astepti sa venim acasa! Cele mai frumoase mâini sunt mâinile mamei. Mâinile cu care şi-a mângâiat cu mândrie şi iubire burtica, atunci când erai încă în pântecele ei. Mâinile cu care te-a ţinut în braţe, cu care te-a mângâiat, te-a spălat, te-a îngrijit şi ţi-a pregătit hrana. Mâinile de care te-ai sprijinit când ai făcut primii paşi din viaţa ta. Mâinile cu care şi-a şters lacrimile atunci când a fost îngrijorată, când i-a fost teamă, când s-a bucurat de succesele tale, când ţi-a simţit lipsa,... când ai rănit-o cu vreo privire rece sau cu vreo vorbă nemeritată... Mâinile cu care ţi-a alinat durerile, temerile şi cu care ţi-a dat curaj şi forţă să mergi mai departe. Mâinile cu care ţi-a dăruit tot ceea ce a avut mai bun. Mâinile cu care a muncit neobosită pentru tine, cărând greutăţi, îndurând asprimea gerului, răni şi dureri. Mâinile cu care ţi-a deschis uşa de mii de ori. Mâinile pe care şi le împreunează într-o rugăciune trimisă cerului pentru tine... poezie de Irina Binder..... Dor de mica mea draga ....

Cand sunt plecata am un dor nebun de casa. Memoria pastreaza intotdeauna doar cele mai frumoase momente si ai impresia ca acolo unde nu esti tu, acolo e …acasa!


Acasa - radacina sfanta de Mariana Rogoz Stratulat mp3-ady

Asculta mai multe audio traditionala
Caldura si mult zambet in suflet...

Nu ar trebui sa ne cautam trecutul in viitor......clipa nu seamana cu cea din trecut si nici cu ce vom trai. Nu spune ca fericirea a murit doar pentru ca tu o visasei altfel.....doresteti mai mult.....fii tu insuti , viseaza mai mult.....crede in visele din realitate....zambeste mai mult!

Poezii Felicia Feldiorean - Colaj

Bun venit in blogul meu.....Va multumesc tuturor celor care veniti in vizita, chiar daca veniti in tacere si plecati la fel, si sper ca macar ceva din "casa" mea sa va aduca lumina in privire si sa va faca sa reveniti. Va doresc tuturor doar BINE SI FRUMOS in viata ..Tot binele Universului sa fie cu voi si cu cei dragi voua!

miercuri, 21 februarie 2018





"Eu iubesc țara asta,
eu calc pe urmele ei ca pe-o barbă de înțelept,
eu iubesc țara asta, eu îi aud până-n cer
pasul drept
Eu îi spun cuvinte și stau aici,
stau în ea ca într-o casă fermecată,
nicăieri nu-i mai înaltă tristețea decat în țara mea,
niciunde nu-i tristețea mai caldă...
Eu iubesc țara asta,
eu îi văd călcaiele crăpate-a oboseală de mamă,
îi pot citi pe frunte trecutul și știu
că-i e drag și ei să-mi fie ea dragă!
Eu nu pot să plec,
căci iubesc Mama asta mică, aplecată de spate,
bătrană
eu îi văd copilăria pe stalpii de telegraf
și ea noaptea se face felinar oriunde aș fi
și, săraca
mă ține de mană!"

Maria Timuc
Anaïs Nin (n. 21 februarie 1903, Neuilly-sur-Seine, Franța — d. 14 ianuarie 1977, Los Angeles, SUA) a fost o scriitoare americană de origine franceză. Este cunoscută pentru jurnalele sale intime, pe care a început să le scrie de la vârsta de 11 ani și le-a continuat, fără încetare timp de 45 de ani. Abia după moartea sa și a soțului său s-a putut publica și o variantă necenzurată a acestora.
S-a născut dintr-un tată spaniol, pianistul și compozitorul Joaquin Nin, și o mamă daneză. Avea 11 ani când tatăl, mare Don Juan, divorțează de mama ei pentru a se căsători cu o femeie bogată. Imediat după aceea, în drum spre America, Anaïs începe să-și scrie jurnalul, adresându-se tatălui, încercând să-l înțeleagă. La 20 de ani se căsătorește cu Hugo Guiler, un om cu bani și cu studii literare, iar un an mai târziu cuplul se mută la Paris, unde Anaïs rămâne până la începutul războiului. Aici descoperă lumea scriitorilor, artiștilor, a avangardei și a psihanalizei, o lume dezinhibată în care își trăiește pe deplin aventurile - între altele, cu romancierul Henry Miller și cu psihanalistul Otto Rank - și notează totul în jurnal. Scrie romane, povestiri. Revenind în America, viața ei se împarte între New York și Los Angeles (unde avea să și moară, în 1977), între Hugo și tânărul ei iubit, Rupert. Publicarea, începând din anii '60, a jurnalului (în formă cenzurată) dezvăluie curajul de a mărturisi și finețea observațiilor unei scriitoare pasională și lucidă. „Erotismul este una din bazele cunoașterii de sine, la fel de indispensabilă ca poezia”, scrie Anaïs Nin.

POEZIE  TÂRZIE

Sub licărul lumânării aprinse
Și în mișcarea umbrelor timide
Se naște poezia mea printre vise,
Atingându-mi corzile sensibile.

Nu aud cântecul greierilor de afară
Nici foșnetul pădurii nu mă încântă
Peisajul este sărac în această seară
Doar suspinele sufletului parcă cântă.

Nu caut rima, cuvintele ascultătoare
Singure se aștern într-o poezie nouă
Îndrăznesc  să le arunc pe cele care
Îmi rup inima, și așa bolnavă, în două.

Doar câte unul alunecă  cu nerușinare
Și se tot bagă sub mâna mea să-l scriu
Oh, îndrăzneala cuvintelor neclare
Pacea și războiul din mine îl descriu.

Dar sufletul dorește să se odihnească
Acum, pentru un timp, ar da tot uitării...
Nedorind lupta cu sine să prelungească
Se lasă dus pe alte culmi în liniștea serii.

Sub licărul lumânării aproape stinse
Mai pun câteva cuvinte într-un vers...
Aștept în tăcere zorii cu culori încinse,
Cu senzația că nu sunt singură în Univers.

VIORICA O.


 
NU TE INDRAGOSTI DE DRAGOSTE !
Indragosteste- te de cineva care sa te iubeasca, care sa te astepte, care sa te inteleaga chiar si la nebunie, de cineva care sa te ajute, sa te ghideze, sa fie speranta ta, sa fie totul ptr tine. Indragosteste -te de cineva care sa nu te tradeze, care sa-ti fie fidel, care sa viseze impreuna cu tine, la felul tau de a fii, la spiritul tau. Indragosteste-te de cineva care sa te astepte pana la final, care sa fie exact asa cum nu te-ai asteptat, cum nu ai sperat. Indragosteste-te de cineva care sa sufere alaturi de tine, care sa rada alaturi de tine, care sa te imbratiseze cand ai nevoie. Indragosteste-te de cineva care sa se intoarca la tine dupa o cearta. Indragosteste-te de cineva care te iubeste._ "nu te indragosti de dragoste"._ e atat de usor de spus...
De ce trebuie sa astepti sfarsitul cuiva sa- i spui ca ai tinut la el ?
-->
              Myspace Glitter Text