"Eu iubesc țara asta,
eu calc pe urmele ei ca pe-o barbă de înțelept,
eu iubesc țara asta, eu îi aud până-n cer
pasul drept
Eu îi spun cuvinte și stau aici,
stau în ea ca într-o casă fermecată,
nicăieri nu-i mai înaltă tristețea decat în țara mea,
niciunde nu-i tristețea mai caldă...
Eu iubesc țara asta,
eu îi văd călcaiele crăpate-a oboseală de mamă,
îi pot citi pe frunte trecutul și știu
că-i e drag și ei să-mi fie ea dragă!
Eu nu pot să plec,
căci iubesc Mama asta mică, aplecată de spate,
bătrană
eu îi văd copilăria pe stalpii de telegraf
și ea noaptea se face felinar oriunde aș fi
și, săraca
mă ține de mană!"
Maria Timuc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu